ASPECTE PRIVIND ACUMULAREA DE SUBSTANŢĂ USCATĂ PRIN FOTOSINTEZĂ, COMPARATIV, LA TREI TIPURI DE BIO-FITO-MODULATORI DE TIP A.D., LA SPECIA PRUNUS DOMESTICA (PRUN)
Autori: Paul Colceriu, Horia Radu Criveanu, Ioan Sîncrăian, Simona-Laura Inoan,
Cezara Podar (Miron), Alin Hapca (USAMV-Cluj-Napoca)
Rezumat: Prunul este o specie veche de pom fructifer, fiind considerat drept pomul vieţii sau al speranţei. În România are un areal de răspândire destul de vast, de la câmpie până aproape de poalele munţilor. Se adaptează uşor la diferitele condiţii de climă şi sol. Numărul mare de soiuri de prun (în jur de 2000) se datorează faptului că este uşor adaptabil, cât şi faptului că există strămoşi ai prunului precum porumbarul şi corcoduşul (care cresc în stare sălbatică) – un bun material pentru portaltoi. Prunul este un pom fructifer din familia rozaceelor, cu fructe cărnoase, de culoare albastru închis sau gălbui. Duramenul trunchiului, colorat roşu-maroniu, este foarte dur şi rezistent la apă. Seva circulă printr-un alburn de culoare deschisă. Fructele sunt utilizate pe scară largă în industria alimentară, la prepararea rachiului şi a alcoolului, precum şi la prepararea diferitelor produse tradiţionale. Dintre soiurile mai importante putem aminti: Tuleu gras, Tuleu timpuriu, Stanley, Gras ameliorat, Record, Diana, Centenar.
Evoluţia lumii moderne conduce inevitabil la o cerere mai mare şi mai diversificată în ceea ce priveşte hrana. Fructele ocupă un loc important pe masa zilnică a populaţiei, de aceea producătorii încearcă să sporească şi să diversifice oferta pentru a putea acoperi un spectru cât mai larg din populaţie. Cultura pomilor fructiferi şi a prunului impune o serie de reguli şi de metode, care pot fi îmbunătăţite în orice moment, şi fără de care sporirea calităţii şi a cantităţii producţiei nu este garantată. În acest context, trebuie luaţi în considerare o multitudine de factori, începând cu înfiinţarea culturii şi continuând pe toată durata existenţei acesteia: locul unde urmează a fi amplasată livada, expoziţia terenului, solul, factorii climatici (temperatură, lumină, umiditate), soiurile pretabile, lucrările de întreţinere (agro-pedologice, de toaletare, de protecţie fitosanitară). Este unanim recunoscut că energia solară a dus la apariţia vieţii; prin urmare lumea plantelor nu ar putea exista fără lumină. O preocupare generală în rândul horticultorilor ar trebui să fie aceea de a asigura condiţiile optime de dezvoltare şi de fructificare a pomilor, în vederea sporirii capacităţii de absorbţie a energiei solare. În acest sens se poate apela la mijloace de natură chimică sau fizică. Dispozitivele de tip AD ar putea constitui o sursă de energie care poate să influenţeze pozitiv atât absorbţia luminii de către frunzele pomilor, cât şi intensificarea procesului de fotosinteză, având ca rezultat acumularea de substanţă uscată.