Autor: prof. univ. dr. Mircean M., fiz. Dincă A., prof. univ. dr. Oana L., ing. Peştean C., Ober C., Lucia Bel, Codea R., Daniela Oros, Crecan C. (USAMV-Cluj-Napoca)

Rezumat: Obţinerea unui echilibru stabil între performanţa maximă şi conservarea stării de sănătate constituie dezideratul fundamental al medicinii calului de sport. Eforturile supradimensionate generează adesea îmbolnăviri musculare şi osteoarticulare care pot compromite temporar sau definitiv cariera sportivă a unui cal. Consecinţele economice şi sentimentale ce decurg din aceste evenimente nedorite pot fi evitate prin supraveghere medicală şi întocmirea unui plan de antrenament fundamentat pe particularităţile fiziologice ale efortului muscular la cal. Fireşte că în sportul ecvestru este necesară particularizarea fiecărui tip de antrenament pe disciplina sportivă vizată. Cu toate acestea există un obiectiv general şi obligatoriu în majoritatea disciplinelor sportive şi anume ameliorarea prin antrenament a rezistenţei la efort.

Rezistenţa la efort este rezultatul măsurabil al unor adaptări morfo-funcţionale a principalilor efectori care permit susţinerea efortului fizic. Aceşti efectori sunt reprezentaţi de aparatul musculo-scheletic, aparatul respirator şi aparatul cardiovascular. Prin studii experimentale riguroase s-a demonstrat că dintre toţi aceşti efectori doar muşchiul striat are capacitatea de a-şi ameliora semnificativ performanţa prin antrenament (1,2). Un indicator fidel al gradului de antrenament al muşchiului striat scheletic este acidul lactic, metabolitul major al filierei energetice anaerobe de conversie a glucozei în ATP. În timpul efortului şi imediat după finalizarea acestuia, valorile sanguine ale lactatului se corelează invers proporţional cu gradul de pregătire fizică. Plecând de la această realitate s-au conceput teste speciale de efort care cuantifică gradul de pregătire fizică la cai (3,4).

Scopul acestei lucrări a fost observarea influenţei dispozitivelor de încărcare şi echilibrare energetică AD asupra valorilor lactatului sanguin precum şi asupra glucozei sanguine, principalul său precursor biochimic.